TEST Battle for Azeroth – World of Warcraft s-a maturizat, dar nu suficient

World of Warcraft este un joc care ocupă un loc special în viața mea. E primul joc video care m-a obsedat cu adevărat și pe care l-am jucat vreo șase ani de zile. Am renunțat prin 2010 pentru a fi tras înapoi în vrăjile sale, opt ani mai târziu, prin expansionul Battle for Azeroth. Oarecum.

Întoarcerea la World of Warcraft după atâția ani a fost ca și cum te întorci în orașul natal după ani de exil. Când revii locul îți pare familiar, dar în același timp schimbat, unele în mai bine, altele în mai rău, iar anumite lucruri rămân neschimbate.

După o săptămâna de World of Warcraft și o călătorie a unui druid tauren de la level 110 până la 120, mi-am dat seama că World of Warcraft s-a maturizat însă nu îndeajuns de mult.

Am renunțat la WoW din mai multe motive: din cauza faptului că-mi „răpea” foarte mult timp, din plictiseală, dar și pentru ca apăreau jocuri mai interesante, care să-mi umple setea de un RPG online (Guild Wars 2, în cazul meu). Cât de mult s-a schimbat jocul în ultimii ani și cum este Battle for Azeroth aflați în rândurile de mai jos.

Obiceiurile vechi mor greu, mai ales când e vorba de World of Warcraft

De mult, la modă era ca jocurile de tip MMORPG să fie taxate lunar pentru a le putea asigura jucătorilor o experiență online fără probleme. Majoritatea marilor jocuri de pe vremuri făceau asta pentru ca apoi să renunțe la abonament din cauza faptului ca nu aveau îndeajuns de mulți jucători. Star Wars a făcut asta, The Elders Scroll Online, la fel.

Din 2004 până în prezent, Blizzard continuă să le perceapă jucătorilor plata abonamentelor pentru ca aceștia să aibă acces la joc. Sigur, nu mai sunt 12 milioane de abonați (nici știm câți mai sunt pentru că Blizzard a renunțat să mai facă publice aceste date în urmă cu câțiva ani) dar câteva milioane de oameni tot plătesc cei 13 euro pe lună.

De ce vorbesc despre abonamente? Pentru ca acest model de business impune și felul în care jocul este construit. Așadar, pe lângă a fi distractiv, WoW trebuie să-ți „mănânce” și timp pentru ca tu să plătești încă o lună de abonament și încă una și tot așa. Cum te făcea jocul să pierzi timp? Prin tactici subtile, dar eficiente.

Ce m-a dezamăgit la expansionul Battle for Azeroth (BFA)  este ca astfel de lucruri încă mai există. Totuși, vestea bună este ca multe din elementele care-ți mâncau din timp, pe care le știam în trecut, au fost eliminate.

În acest expansion încă mai există sistemul de „rested experience”, adică dacă vrei ca personajul tău să crească în nivel mai repede atunci ar trebui să-l lași să se odihnească (cât timp nu ești la calculator) într-un oraș sau la o tavernă. Asta înseamnă un drum în plus pentru tine, deci timp pierdut. Teleportarea este încă limitată, poți face asta doar odată la 30 de minute, atunci când mori încă ești nevoit să-ți deplasezi sufletul la locul unde ai murit (măcar un plus de viteză să bage!), pe teritoriile noi nu poți zbura decât după ce treci prin o groază de probe și exemplele pot continua.

Cele enumerate par lucruri mărunte însă fiecare minut pierdut, timp în care mă uit la personaj cum se deplasează este un timp mort, în care eu nu mă joc, ci aștept. Alte companii au găsit soluții ingenioase și nu îngrădesc jucătorul, ci-l lasă să joace așa cum vrea. La Blizzard, jucătorul încă trebuie să se supună regulilor companiei.

Battle for Azeroth, un expansion World of Warcraft în direcția bună

Acum să vorbim și despre cel mai nou conținut pregătit de Blizzard pentru jucătorii de WoW. Pentru această cea mai recentă aventură, am ales să continui cu druidul tauren pornit acum mai bine de zece ani.

Înainte de a începe aventura m-am documentat despre tot ceea ce s-a întâmplat de la plecare mea și ce am ratat.

Pe scurt, Hoarda și Alianța, după ce au eliminat adeversarii externi, se iau la harță din cauza lăcomiei. Pe bune, ce altceva? Conducătorii celor două facțiuni vor să pună mână pe o nouă resursă care a apărut în Azeroth, anume azerite. Această resursă îți dă puteri nebănuite și fiecare vrea mai multă. Asta degenerează într-un război între cele două și exploarea a două noi continente, în căutarea acestei resurse, dar și a unor aliați pentru acest război.

Cei de la Hoardă se duc spre trolii din Zandalar.

Cei de la Alianță merg către Kul Tiras.

La rândul lor, fiecare continent este împărțit în trei zone distincte. Zandalar are zona Zuldazar, unde se află și capitala imperiului trolilor, o zonă ce mi-a adus aminte de filmele Jurassic Park, plină de junglă și cu dinozauri uriași, dar aduce și cu Wakanda din Black Panther, mai ales din prisma accentului personajelor. Nazmir este o zonă mlăștinoasă și locul unde trolii care practică blood magic fac ravagii, iar a treia zonă este Voldun, care în trecut era tot o junglă luxiriantă, dar acum este o ruină deșertică.

În Kul Tiras se află Stormsong Valley, o zonă cu o temă nautică, Drustvar o zonă muntoasă cu vrăjitoare și vodoo care mie mi-a plăcut foarte mult, apoi mai aven și Tiragarde Sound, zona plină cu pirați. Toate zonele enumerate de mine pot fi explorate atât de personajele Hoardei, cât și de la Alianță (cu anumite limitări). Ceea ce este interesant este că fiecare facțiune are continentul propriu, dar jucătorii pot vizita și zonele adverse, ceea ce deschide poarta pentru luptele PvP (dacă ai activat modul de luptă).

Aceste noi locuri de explorat sunt destul de interesante și de diverse pentru a fi adăugate panteonului de locuri din universul World of Warcraft. Orașul Zuldazar este destul de complex și chiar îți dă impresia că te afli într-un oraș mare. Fiecare dintre aceste zone sunt locuite de personaje specifice: avem un fel de oameni vulpe, oameni șerpi, troli și așa mai departe.

Pentru a avea parte de o experiență autentică, am vrut să citesc misiunile pe care le primesc, mai ales pe cele din firul narativ principal. Din păcate, majoritatea misiunilor din World of Warcraft (încă) se împart în patru, cel mult cinci categorii: adună X obiecte, ucide Y inamici, protejează acest personaj, mergi până acolo și apoi trebuie să faci asta. Din fericire, Blizzard a început să împacheteze astfel de misiuni mai frumos, să-i dea un aer narativ care să te ducă mai departe. Câteodată iese bine, alteori mai puțin.

De exemplu, misiunea în care viața regelui trolilor este în pericol mi s-a părut o oportunitate ratată să faci lucruri mult mai interesante și așa rămâi tot cu misiuni de genul adună X lucruri care o să ne ajute să-l vindecăm și dacă tot ești prin zonă ucide-i și pe ăia, îți dau un inel sau pantaloni. Altele sunt mai interesante. Întregul fir narativ din Nazmir mi s-a părut bine închegat deși nu foarte inspirat, dar măcar bine povestit.

Totuși, acum există mult mai mult voice acting, mai multe cut-scene-uri, toate pentru a te face să te simți mai implicat în poveste, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun.

Ce a mai adus nou acest expansion sunt două noi moduri de joc: Islands Expeditions și Warfront. Prima se referă la expediții pe insule unde se găsește mult dorita azerită și unde tu și alți doi coechipieri trebuie să aduni cât mai multă azerită, dar insula este locuită de multe vietăți care vor să te oprească.

Elementul distractiv aici este că lupți contra adversarilor de la Alianță sau Hoardă, după caz. Asta îți dă un simț de urgență și cel care adună cel mai rapid resurse câștigă. Fiecare jucător pleacă cu azerite în buzunar, iar acestă resursă este folosită pentru a-ți face personajul mai puternic, mai ales după ce ajungi la nivelul maxim.

La expediții sunt mai multe niveluri de dificultate și poți alege chiar să și concurezi împotriva facțiunii adverse în mod PvP, ceea ce ar trebui să facă lucrurile și mai incitante.

Ce urmează după 120

Warfront este un mod PvE exclusiv și unde alături de alți 19 coechipieri participi la distrugerea unui obiectiv al facțiunii adverse. Acest mod este interesant pentru mine și-mi aduce aminte de vechile battleground-uri, dar nu am putut vedea cum este Warfront deoarece încă nu este disponibil. Probabil va fi în curând, alături de noi raiduri.

Am făcut și câteva instanțe și am fost plăcut surprins că am toate informațiile disponibile despre ce boss voi înfrunta, care sunt abilitățile de care să mă feresc și ce obiect ar putea pica. Instanțele s-au dovedit a fi destul de interesante ca design și look, dar ca dificultate mi s-au părut destul de ușoare pe nivelul normal de dificultate. Sper că pe nivelurile Mythic și Mythic+ să fie mai interesante și nu doar bossi să aibă mai multă viață. În stilul clasic, mi-a picat un singur obiect care nu-mi era foarte util.

Pe mai departe, odată ce ai ajuns la 120 poți face World Quests pentru a obține obiecte, resurse pentru a declanșa misiuni, dar și reputație cu anumite facțiuni neutre. De asemenea, poți face instanțe, pe diferitele niveluri de dificultate, și raiduri.

Estetic, jocul a rămas aproape la fel, același stil grafic îndrăgit, dar ceva mai lustruit. Vrăjile sunt mai spectaculoase, efectele vizuale ceva mai complexe, personajele ceva mai detaliate, peisajele mai bogate.

[readmore]

De asemenea, apreciez la WoW-ul modern faptul că poți schimba talentele clasei pe loc, fără să fii nevoit să plătești, dar și fără să fii nevoit să te deplasezi undeva anume. Stilul de luptă a rămas aproape la fel, cu mici modificări. De exemplu, în cazul druidului au introdus o nouă resursă numită astral, astfel consumi mana ca să faci anumite vrăji și strângi putere astral pe care o poți folosi să declanșezi alte vrăji mai puternice.

Așadar, merită să cumperi World of Warcraft: Battle for Azeroth? Dacă ești jucător vechi de WoW (ca mine) și crezi că jocul a scăpat de „bubele” care te-au făcut să renunți atunci BFA nu te va convinge să plătești abonamentul. Pe de altă parte, dacă ai jucat Legion și ți-a plăcut ceea ce a făcut Blizzard atunci eu zic că ar trebui să-ți continui aventura în Azeroth.

Până îmi expiră abonamentul o să vreau să încerc modul Warfront când va fi disponbil și cred că voi duce un demon hunter, cu care mă distrez deocamdată, până la 120.